CineAmator

„Still not to dwell on the negatives, many positives to note. I’m absolutely loving my new life. have tough job as producer of new program. And maintain good relationship with ex. And my love life is showing signs of improvement. Aside from one tiny development, everything is completely under control. Sort of.”

• Regizor: Sharon Maguire
• Actori: Renée Zellweger,Colin Firth, Patrick Dempsey, Emma Thompson, Gemma Jones, Jim Broadbent, Sally Phillips, Sarah Solemani, Neil Pearson
• Gen: Comedie, Romantic
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 122 minute

Iata-ne la 15 ani de la prima intalnire cu Bridget fata in fata cu Renée Zellweger reinventata, dar care (inca) reuseste sa prinda si sa jongleze cu stangaciile personajului, cu aproape aceleasi grimase prostanace si simpatice. S-a sters de pe lista rezolutiilor din jurnal numararea caloriilor si s-a ales concentrarea pe gradele de alcool (remember ‘I choose vodka?‘). Ceva s-a schimbat insa – este din nou singura. De la evenimentele din partea a doua ‘The Edge of Reason’, relatia sa cu Darcy a avut de suferit, explicatiile venind intr-o scrisoare destul de trista. Si totusi, exista o parte buna in abordarea asta, care ni-i prezinta pe Bridget si Mark in angajamente diferite – scenariul nu se bazeaza pe al treilea volum din serie. Acolo se intampla ceva ce ar placea fanilor personajului lui Firth.

Sa va spun cum a fost pentru mine vizionarea acestui capitol, pe care il asteptam mai mult decat credeam: aproape ca o reuniune amanata rusinos de mult, cu niste prieteni pe care nu stiam ca ii am si de care imi era foarte dor. Vizibil imbatraniti si schimbati, actorii si-au reluat rolurile cu care au defilat in celelalte parti ale francizei britanice si par ca nu si-au abandonat efervescenta. Se simte, lipsa lui Hugh Grant, dar o sa vedeti ca aproape are un cameo care amuza mai mult decat ar trebui, tinand cont de situatie. Patrick Dempsey este foarte amuzant in rolul rivalului lui Darcy, interpretat de acelasi Colin Firth.

Un triunghi amoros care este cat de caraghios ar putea fi. Si culmea, in pofida unor scene care umilesc un personaj sau pun un altul intr-o postura rusinoasa, totul functioneaza asa cum trebuie. Gagurile sunt multe si decente chiar daca limbajul este la fel de vulgar, momentele cand te amuzi pe seama stangaciilor lui Bridget in ceea ce priveste cariera sa sunt, poate, preferatele audientei. Cert este ca s-a ras in sala. Mult, des si zgomotos si se tineau galerii pentru sustinatorii noului personaj – Jack. Cam asa – smarter, brighter, better, lighter, funnier – decat ce ai astepta sa primesti.

Jamie O’Neal deschide filmul ‘Bridget Jones’s Baby’ (Bridget Jones insarcinata) cu acelasi ‘All by myself’ (fain soundtrack).  Dar stai putin. Bridget are acum 43 de ani si se presupune ca nu se mai lasa asa usor doborata. Isi intrerupe aniversarea trista, ne intoarce in urma cu 12 ore si ne pune la punct cu noutatile din viata ei. Viata sa amoroasa este un dezastru, la munca ii scapa situatia de sub control si ramane insarcinata, fara sa stie cine e tatal copilului. Jack, strainul cu care a avut o aventura de-o noapte sau Mark, cel cu care are deja un istoric, dar cu care nu pare sa fi functionat legatura?

Din toata tarasenia provocata de Bridget publicului nu ii ramane decat sa se distreze. Pentru ca replicile sunt bine scrise, umorul ala britanic deloc cuminte si fortat este perfect, iar personajele stau neclintite. Regizorul este competent si se joaca teribil cu teoriile in ceea ce priveste identitatea tatalui copilului, dar spre final subtilitatile fac ghicitoarea sa fie evidenta (vezi intrebarea ‘what if it’s not yours?’).

‘Bridget Jones’s Baby’ nu iese din tiparul primelor filme, dar este evident mai bun decat de facea Beeban Kidron cu ‘La limita ratiunii’. Nu este lipsit de gauri prin scenariu, doar este un romcom care isi permite sa exagereze, dar in masura impusa de Sharon Maguire, cand ii aducea lui Renne si nominalizare la Oscar. Acum insa nu mai este vorba despre ei, cat despre ea. Pe cat de ridicol, pe atat de feminist pana la a fi ironic chiar cu … feminismul.

Agreabil fara sa fie cel mai bun, romantic dar nu siropos si distractiv cat poate incapea in niste dialoguri savuros scrise si redate. Nu scapa de stereotipurile mostenite si asta nu poate decat sa bucure fanii care aproape ca recunosc unele declaratii si sunt surprinsi de poante mai inspirate.

Filmul intra in cinematografe din 16 septembrie si este distribuit de RoImage, caruia ii multumesc pentru invitatie si pentru ocazia de a vedea si revedea filmul. Prima vizionare a fost in avanpremiera la inaugurarea Cinema City din cadrul ParkLake. Mai multe detalii aici.

Vizionare trailer: