Interstellar: Calatorind prin univers (2014)

Aventura, Drama, SF, Special

Interstellar: Calatorind prin univers (2014)

“ We’ve always defined ourselves by the ability to overcome the impossible. And we count these moments. These moments when we dare to aim higher, to break barriers, to reach for the stars, to make the unknown known. We count these moments as our proudest achievements. But we lost all that. Or perhaps we’ve just forgotten that we are still pioneers…”

Regizor: Christopher Nolan
Actori: Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Jessica Chastain, Michael Caine, Wes Bentley, Mackenzie Foy, Matt Damon, Casey Affleck
Gen: Drama, Aventura, SF
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
Tara: SUA
Durata: 169 minute

Un sarlatan meticulos care si-a pus in scena numarul cu eleganta, migala si emotii, Christopher Nolan bifeaza odata cu „Interstellar” o noua treapta in filmografia sa. Un bun strateg, domnul face din film un mijloc infinit de exprimare. Faptul ca reuseste sa ajunga la spectator cu mesaje, teme, pilde si ca te prafuieste (la propriu te buimaceste, la figurat iti spala ochii cu nisip) cu stari dintre cele mai contradictorii, ar trebui sa fie un indiciu bun despre cariera unui artizan de inovatii artistice. Intr-un interviu declara ca diferentiaza doua scopuri in folosirea CGI: sa ofere audientei ceva nemaivazut si sa impresioneze aceeasi audienta cu spectacolul vizual pentru care a platit. Ce a reusit ca figuratie vizuala depaseste orice s-a facut intr-un film pana acum. Desigur, mijloacele tehnologice sunt sprijin, dar coordonarea si plasarea sunt manevrate intr-o sincronizare coplesitoare. Si te plimba intr-un carusel nedrept de emotii, din care iesi destul de sifonat.

Nu mai avem un cavaler negru limitat la un oras gotic. Personajul principal este un tata fragil (cuprinzatoare, surprinzatoare si rascolitoare relatia paterna) care imbraca un costum alb in spatele caruia duce intreaga soarta a omenirii. Inconstient este condus chiar de setea de cunoastere. In mai multe discutii cu figura patriarhala a stabilitatii (socrul) se deduce clar ca pilotul devenit fermier, apoi tata si ulterior strain in propria lume, vrea mai mult. Pare fortata situatia favorabila de a fi ajuns la locul potrivit in momentul potrivit, inteleasa ca o scapare de complezenta care leaga cu twist-ul final neintelegerile ivite in scenariu.

Domnul McConaughey are cea mai versatila si atotcuprinzatoare partitura (egalata poate doar de rolul inteleptului din „True Detective”). Fura toata atentia si-l lasa pe Michael Caine (81 de ani!) sa para doar un narator, iar pe Hathaway doar o jumatate necesara, dar nu de nelipsit. Copila Mackenzie Foy (debuta in Twilight Saga: Breaking Dawn) este uimitoare. Stapaneste maturitatea si expresivitatea necesare tumultului personajului cu taria unui adult. O vedem in chipul Jessicai Chastain, cu mine si particularitati comune. O aparitie insemnata in albumul caracterelor umane, Matt Damon portretizeaza disperarea si egoismul, ripostand in apararea personajului doar cu un monolog.

Nolan a fost foarte secretos in privinta subiectului. Si a facut un artificiu curat si inteligent, pastrand ascunse subploturile. Cu cat stii mai putin, cu atat mai bine. „Interstellar” este unul dintre putinele filme pe care nu le poti cinsti doar cu o vizionare, asa ca este clar ca toate necunoscutele care raman nerezolvate trebuie asternute din nou pe foaie pentru teoretizari, odata cu urmatoarea proiectie. Mentionez aici doar reprezentarea inteligentei artificiale intr-un robot infatisat inedit.

Intr-un viitor in care ingineria nu mai este o meserie utila, omenirea este amenintata la nivel global cu foametea. Un pamant transformat intr-un desert care sufoca si care nu mai lasa speranta. Realitatea este ca nimic nu mai poate oferi salvare. Misiunea este simpla „we are not meant to save the world, we are meant to leave it„. Explorarea poarta curiosii intr-o galaxie conceputa in linii care stau la limita intre stiut (suma unor termene furate in baza unor consultari) si nestiut (propria imaginatie). Plonjam prin gauri de vierme, ipostaze in care gravitatia ia forme diferite, cauzalitatea spatiu-timp sufera mutatii, iar relativitatea, legile fizicii, gaurile negre sunt parte dintr-un complex plan care te pierde prin explicatii si sensuri.

Nu este odiseea tacuta a lui Kubrick pentru ca vine dupa capodopera din ’68. Dar „Interstellar” resusciteaza un subgen care fusese intr-o stare latenta de hibernare: o cursa cinematografica pentru explorarea spatiului. Ne reamintim de indraznetele „Forbidden Planet”, „Dune”, „Enemy Mine”, „Contact” sau chiar si „Prometheus”. Nolan manuie abil si siret elementele naturii (apa in mai multe forme), lectiile de fizica, relatiile polivalente interumane depasite in importanta doar de impactul cu care te lovesc reprezentarile spatiului.

Orchestratiile semnate de Hans Zimmer sunt coplesitoare si sunt intr-o antiteza febrila cu momentele de tacere cand regizorul a optat sa surprinda linistea si golurile dintr-un sistem macro infinit. „Intestellar” este un proiect care va recomanda cinematografia secolului 21 pentru indrazneala, viziune, efecte, poveste si personaje, aruncate intr-un amestec care concureaza doar cu starile abuzive si variate pentru care nu se face pregatire.

Filmul intra in cinematografe din 7 noiembrie in cinematografe si IMAX si este distribuit de Freeman Entertainment caruia ii multumesc pentru invitatie.

Vizionare trailer:

“ We've always defined ourselves by the ability to overcome the impossible. And we count these moments. These moments when we dare to aim higher, to break barriers, to reach for the stars, to make the unknown known. We count these moments as our proudest achievements. But we lost all that. Or perhaps we've just forgotten that we are still pioneers...” Regizor: Christopher Nolan Actori: Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Jessica Chastain, Michael Caine, Wes Bentley, Mackenzie Foy, Matt Damon, Casey Affleck Gen: Drama, Aventura, SF Premii: niciun premiu, nicio nominalizare Tara: SUA Durata: 169 minute Un sarlatan meticulos care si-a pus in scena numarul cu eleganta, migala si emotii, Christopher Nolan bifeaza odata cu "Interstellar" o noua treapta in filmografia sa. Un bun strateg, domnul face din film un mijloc infinit de exprimare. Faptul ca reuseste sa ajunga la spectator cu mesaje, teme, pilde si ca te prafuieste (la propriu te buimaceste, la figurat iti spala ochii cu nisip) cu stari dintre cele mai contradictorii, ar trebui sa fie un indiciu bun despre cariera unui artizan de inovatii artistice. Intr-un interviu declara ca diferentiaza doua scopuri in folosirea CGI: sa ofere audientei ceva nemaivazut si sa impresioneze aceeasi audienta cu spectacolul vizual pentru care a platit. Ce a reusit ca figuratie vizuala depaseste orice s-a facut intr-un film pana acum. Desigur, mijloacele tehnologice sunt sprijin, dar coordonarea si plasarea sunt manevrate intr-o sincronizare coplesitoare. Si te plimba intr-un carusel nedrept de emotii, din care iesi destul de sifonat. Nu mai avem un cavaler negru limitat la un oras gotic. Personajul principal este un tata fragil (cuprinzatoare, surprinzatoare si rascolitoare relatia paterna) care imbraca un costum alb in spatele caruia duce intreaga soarta a omenirii. Inconstient este condus chiar de setea de cunoastere. In mai multe discutii cu figura patriarhala a stabilitatii (socrul) se deduce clar ca pilotul devenit fermier, apoi tata si ulterior strain in propria lume, vrea mai mult. Pare fortata situatia favorabila de a fi ajuns la locul potrivit in momentul potrivit, inteleasa ca o scapare de complezenta care leaga cu twist-ul final neintelegerile ivite in scenariu. Domnul McConaughey are cea mai versatila si atotcuprinzatoare partitura (egalata poate doar de rolul inteleptului din "True Detective"). Fura toata atentia si-l lasa pe Michael Caine (81 de ani!) sa para doar un narator, iar pe Hathaway doar o jumatate necesara, dar nu de nelipsit. Copila Mackenzie Foy (debuta in Twilight Saga: Breaking Dawn) este uimitoare. Stapaneste maturitatea si expresivitatea necesare tumultului personajului cu taria unui adult. O vedem in chipul Jessicai Chastain, cu mine si particularitati comune. O aparitie insemnata in albumul caracterelor umane, Matt Damon portretizeaza disperarea si egoismul, ripostand in apararea personajului doar cu un monolog. Nolan a fost foarte secretos in privinta subiectului. Si a facut un artificiu curat si inteligent, pastrand ascunse subploturile. Cu cat stii mai putin, cu atat mai bine. "Interstellar" este unul dintre putinele filme pe care nu le poti cinsti doar cu o vizionare, asa ca este clar ca toate necunoscutele care raman nerezolvate trebuie asternute din nou pe foaie pentru teoretizari, odata cu urmatoarea…