CineCronici, Thriller

Eliza Graves/ Stonehearts Asylum (2014)

tumblr_mss1ltNqpa1s2pocso1_1280 “Think of him as a patient. Shine the light of your sympathy into the darkest corners of his mind, and maybe then you’ll find what he so desperately wants to keep hidden from you and from himself.” 

  • Regizor: Brad Anderson
  • Actori: Kate Beckinsale, Jim Sturgess, David Thewlis, Ben Kingsley, Michael Caine, Jason Flemyng, Sophie Kennedy Clark
  • Gen: Thriller
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 112 minute

Brad Anderson este cunoscut pentru implicarile in proiecte cinematografice mai intunecate si in thrillere psihologice („The Machinist”, „The Call”, „Transsiberian”, „Session 9”). Se preocupa acum de o scriere ce imbina comedia neagra cu stilul gotic. Semnata de Edgar Allan Poe -„The System of Doctor Tarr and Professor Fether”, naratiunea mizeaza pe faptul ca nimic nu este ceea ce pare a fi, totul fiind lamurit abia spre final cand se confirma o rasturnare inteligenta de situatie. Genul povestirii ramane editat in scenele filmului asa cum ar trebui sa fie surprins: amuzant intentionat, serios pentru momentele de suspans si romantic (deloc fortat) atunci cand se subintelege plotul adiacent unei idile.

DSC_5890.NEF

Atmofera victoriana este surprinsa pe colidoarele unui azil stravechi sau prin desisurile incetosate ale unei paduri salbatice. La inceput asistam la o demonstratie pentru tratarea afectiunii numite isterie in urma cu mai bine de un secol (vezi biograficul „Hysteria„). Pacienta Eliza Graves (Kate Beckinsale) reclama in fata audientei ca nu este nebuna. Imaginea se schimba brusc si urmarim un doctor care incearca sa ajunga la un azil unde vrea sa faca practica. Acolo este intampinat de echipa care sustine bunul mers al caminului. Edward (Jim Sturgess, galant si emotiv) este intrigat de metodele de lucru ale administratorului azilului, dar curand descopera secretul ascuns de catre toti ocupantii.

Interesanta plasarea evenimentelor in Ajunul Craciunului. Ridicolul este subinteles din situatiile de manifestare ale nebuniei pacientilor. Mai putin matur decat „The Raven” sau decat macabrul serial cu tachinarea dintre politist si calau – „The Following”, „Eliza Graves” imprumuta din imaginatia lui Poe ambianta tenebroasa marca simbolistilor aflati la granita curentului romantic. Productia poate fi un studiu (usor mediocru) al personajelor care se chinuie sa se adapteze societatii care ii respinge si ii arunca intr-un con de umbra. Se adauga motivatii si background dedus din dialoguri si actele de desfatare.

Imi place faptul ca primim explicatii din partea ambelor tabere implicate in procesul revoltei. Tratamentele inumane (Michael Caine deja-vu „Quills” si Ben Kingsley pentru „Shutter Island”) lasa actorii sa-si arate slabiciunea in fata unor atrocitati. Sturgess are de altfel si cea mai rationala performanta, Beckinsale parand mai degraba anesteziata de rolul de femme fatale. Anderson captureza o atmofersa de epoca murdara, rautacioasa, detaliata in intentii si actiuni. In „Stonehearst Asylum” aka „Eliza Graves” ceva anume pare nelalocul lui. Nehotararea pentru a intelege carui subiect i se dedica mai mult filmul poate pierde din atentie. Pana la final hibele se imprastie. Filmul are la suprafata toate piesele necesare pentru a fi un cult psycho. Daca insisti sa gasesti handicapuri in poveste, vei gasi. Eu prefera sa nu o fac.

Vizionare trailer:

 “Think of him as a patient. Shine the light of your sympathy into the darkest corners of his mind, and maybe then you'll find what he so desperately wants to keep hidden from you and from himself.”  Regizor: Brad Anderson Actori: Kate Beckinsale, Jim Sturgess, David Thewlis, Ben Kingsley, Michael Caine, Jason Flemyng, Sophie Kennedy Clark Gen: Thriller Premii: niciun premiu, nicio nominalizare Tara: SUA Durata: 112 minute Brad Anderson este cunoscut pentru implicarile in proiecte cinematografice mai intunecate si in thrillere psihologice ("The Machinist", "The Call", "Transsiberian", "Session 9"). Se preocupa acum de o scriere ce imbina comedia neagra cu stilul gotic. Semnata de Edgar Allan Poe -"The System of Doctor Tarr and Professor Fether", naratiunea mizeaza pe faptul ca nimic nu este ceea ce pare a fi, totul fiind lamurit abia spre final cand se confirma o rasturnare inteligenta de situatie. Genul povestirii ramane editat in scenele filmului asa cum ar trebui sa fie surprins: amuzant intentionat, serios pentru momentele de suspans si romantic (deloc fortat) atunci cand se subintelege plotul adiacent unei idile. Atmofera victoriana este surprinsa pe colidoarele unui azil stravechi sau prin desisurile incetosate ale unei paduri salbatice. La inceput asistam la o demonstratie pentru tratarea afectiunii numite isterie in urma cu mai bine de un secol (vezi biograficul "Hysteria"). Pacienta Eliza Graves (Kate Beckinsale) reclama in fata audientei ca nu este nebuna. Imaginea se schimba brusc si urmarim un doctor care incearca sa ajunga la un azil unde vrea sa faca practica. Acolo este intampinat de echipa care sustine bunul mers al caminului. Edward (Jim Sturgess, galant si emotiv) este intrigat de metodele de lucru ale administratorului azilului, dar curand descopera secretul ascuns de catre toti ocupantii. Interesanta plasarea evenimentelor in Ajunul Craciunului. Ridicolul este subinteles din situatiile de manifestare ale nebuniei pacientilor. Mai putin matur decat "The Raven" sau decat macabrul serial cu tachinarea dintre politist si calau - "The Following", "Eliza Graves" imprumuta din imaginatia lui Poe ambianta tenebroasa marca simbolistilor aflati la granita curentului romantic. Productia poate fi un studiu (usor mediocru) al personajelor care se chinuie sa se adapteze societatii care ii respinge si ii arunca intr-un con de umbra. Se adauga motivatii si background dedus din dialoguri si actele de desfatare. Imi place faptul ca primim explicatii din partea ambelor tabere implicate in procesul revoltei. Tratamentele inumane (Michael Caine deja-vu "Quills" si Ben Kingsley pentru "Shutter Island") lasa actorii sa-si arate slabiciunea in fata unor atrocitati. Sturgess are de altfel si cea mai rationala performanta, Beckinsale parand mai degraba anesteziata de rolul de femme fatale. Anderson captureza o atmofersa de epoca murdara, rautacioasa, detaliata in intentii si actiuni. In "Stonehearst Asylum" aka "Eliza Graves" ceva anume pare nelalocul lui. Nehotararea pentru a intelege carui subiect i se dedica mai mult filmul poate pierde din atentie. Pana la final hibele se imprastie. Filmul are la suprafata toate piesele necesare pentru a fi un cult psycho. Daca insisti sa gasesti handicapuri in poveste, vei gasi. Eu prefera sa nu o fac. Vizionare trailer: http://youtu.be/Q-cikX7XNzw
nota - 70%

70%

Nota

Nota utilizatorilor: 4.38 ( 2 utilizatori)
70
Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.