“Calvin Candie: I’m curious, what makes you such a mandingo expert?
Django: I’m curious what makes you so curious.
• Regizor: Quentin Tarantino
• Actori: Jamie Foxx, Christoph Waltz, Leonardo DiCaprio, Kerry Washington, Samuel L. Jackson
• Gen: Aventura, Drama, Western
• Premii: 25 premii (doua la Oscar), 38 nominalizari (#41 top 250 IMDB)
• Tara : SUA
• Durata: 165 minute
“Django Unchained” va fi tinut minte drept filmul in care un sclav este descatusat inca din primele minute si prin asta primeste ocazii pentru a se dezlantui impotriva tuturor celor care cerseau sa fie torturatI. Nu poti omite faptul ca filmul este scris si regizat de Quentin Tarantino cand inca de la inceput esti intampinat de un font rosu bolduit care parca evidentiaza setea de sange. Incontrolabilul domn foloseste subiectul sclaviei ca o scuza (il recompensam cu multumiri) pentru a ne ataca din nou cu umor negru si trupuri din care sangele tasneste pana la a atinge camera de filmat. Poate mai cumpatat in acest sens fata de precedentele sale, si-a atins obiectivul si ne-a invitat sa-l cunoastem din nou actionand cu abilitate.
Daca la primul contact pelicula isi discuta apartenenta la genul western (termen revocat si inlocuit cu “southern”) se iau masuri tipicare pentru a se nega aceasta “proasta” credinta. Experimentam concepte pentru drama (vezi povestea nefericita a sclavului) si rupem putine file de romantism, atat cat poate suporta in scenele sale Tarantino. Un scenariu atotcuprinzator nu putea fi privat de dialoguri cand sarcastice, cand ironice, cand serioase (mai rar). Daca tot suntem la capitolul detalii, ma inclin in fata modului cum s-a profitat de locatii, mai cu seama de exterioare.
Pana la “Ray” Jamie Foxx nu fusese pentru mine vreo optiune sigura pentru roluri mai solicitante. Nici pentru Django nu-mi sugera a fi vreo sursa sigura, dar la final mi-a ras in fata si a trebuit sa-mi exprim scuze. Castigatorul premiului Oscar pentru interpretare, Waltz a fost genial! O sclipire de nebunie si dezinteres, care se schimba doar atunci cand trebuia sa fie camaradul invatat si ingrijorat. De departe cel mai intrigant si interesant antagonist este “albul” Samuel L. Jackson. Postura sa de individ artagos, bagacios, rasist si uricios a fost un deliciu. De fapt, felicitarile sunt pentru toata distributia.
Christoph Waltz este dentist. De fapt, nu orice fel de dentist. Sa spunem ca este platit sa gaseasca anumiti indivizi si ca este platit pentru asta, indifferent ca ii aduce “dead or alive”. De data asta are nevoie de Django. El este singurul care ii poate recunoste pe cei trei frati pe care ii vaneaza, asa ca il cumpara cu promisiunea de a fi eliberat, imediat ce il ajuta. Django, are o misiune personala de atins: sa-si gaseasca sotia si sa fie impreuna cu ea….
Nu stiu cat de rational este sa nu ridic niciun argument negativ, dar cand muzica rap se integreaza atat de bine intr-un peisaj desertic si versurile au conotatii perfect valabile peisajului, mai ca te-ai simti rusinat sa spui nedreptati. Pentru un iubitor de filme, aproape ca ar fi pacat sa nu gusti si dintre cele mai neconventionale pelicule. “Django Unchained” elibereaza prejudecatile. In stilul tarantian specific, se profita si se exploateaza slabiciunile spectatorilor cum se poate mai bine.
Alte pareri:
Maria– Film Cultura Arta, Delia– Filme-Carti.ro, Cinefilul– Filmetari.com, Teo– CineMagazin.ro , Stefan , Marian -FilmSinopsis.ro, Adina- La buticul cu filme si carti , Bogdan – Bogdan’s Blog,Victor – Poison Whiskey, Felix– Cronicarul de Film, Ioana– To The Edge and Back, Film Reporter, Cosmin– Raftul cu Filme
Rating autor: nota 8
Vizionare trailer:
Vezi si...
Leave a reply
11 Comments
frumos scris, ma bucur ca ti-a placut si tie :), si mie mi s-a parut, in mod surprinzator, ca muzica rap s-a integrat foarte bine atmosferei
Multumesc frumos! Era obligatoriu sa-l vad 🙂 Mai multe persoane impartasesc opinia noastra. Nu cred sa mai fi urmarit un film in care sa-mi fi dorit o alta coloana sonora:)
Consemneaza si parerea lui Auras:
http://aurasmihai.ro/2013/02/premiile-oscauras-2013/
Mi se pare cea mai corecta. Citez:
Premiul “Tu esti Django? Da, imparate, am venit ca sa te-mpusc. Bang-bang, you’re dead!” se acorda pentru “Django Unchained“, un film cu atat de mult sange rosu pe fundal alb, incat ai crede ca Tarantino e dinamovist.
http://aurasmihai.ro/2013/01/django-unchained/
Ce am scris io despre el nu mai dau, ca zice lumea ca-mi fac reclama 🙂
Salutari 🙂
Am pus doar parerile blogurilor cinefile, dar tocmai ce ai adus tu in atentie recenzia pe care am si citit-o:).
Nu sunt un fan al filmelor lui Tarantino, din cauză că sunt extrem de violente. Poate că nu-mi place sângele ce ţâşneşte …. cum spui – până pe lentila camerei, Le-am văzut pe toate până acum. Le-am recunoscut valoarea cinematografică, dar nu sunt stilul meu de filme. La Django Unchained nu m-am uitat, încă. Am o colegă care este fan al filmelor lui Tarantino şi care mi-a spus că este foarte bun. Am stat în cumpănă. Totuşi, după ce ţi-am citit articolul sunt din ce în ce mai atrasă să văd filmul. Am avut impresia, însă, că nu-i nici genul tău de filme, deşi cred că ţi-a plăcut.
Eu nu am mai scris despre film, dar am o parere oarecum diferita fata de a ta… De fapt, tu nu l-ai criticat, ci doar ai punctat ce ti-a placut. Critica a venit mai cu seama de la nota de 7.5 😀
Eu i-am dat 10 si a fost favoritul meu numit la premiul Oscar, desi eram sigur ca nu va lua premiul. Greu sa mai faci un astfel de film, care sa nu fie propaganda, ci critica fatisa la valorile americane din sec. 19. Pt ca personajele acelui secol nu semanau toate cu Lincoln, ci mai mult cu personajul lui DiCaprio sau Samuel Jackson…
Nici nu prea aveam ce sa critic pentru ca eram absorbita total de film 🙂 Eu nu am dat niciunui film pana acum nota 10, nu stiu de ce, Cred ca e o chestie pe creieras care ma impiedica sa dau 10, asa ca atunci cand o sa vezi un 9,5 considera-l un 10:)) Favoritul meu a fost „Les Miserables” si m-am bucurat la nebunie cand a castigat Anne, desi imi doream mai mult un premiu pentru Hugh. Bine punctat! Oricum Tarantino are stilul lui acid de-asi spune parerea despre ce-l scoate din sarite:)
Jovi, abia acum am inteles ca tu ma certai pentru nota data si nu intelegeam de ce…. Eu voiam sa fac o alta notare, dar abia cand mi-au atras atentia acum prietenii, am inteles ca am gresit………..S-a modificat
De certat, nu te certam, dar nu intelegeam cum se impaca nota de 7.5 cu ale tale cuvinte frumoase. Asa, parca mai merge 🙂
Cat despre notele de 10, si eu dau destul de rar o astfel de nota, dar sunt filme care ma impresioneaza suficient de mult pentru a fi entuziasmat total. Si aici nu intra doar capodoperele (am dat 10 la Citizen Kane, de exemplu), ci si filme care imi plac pur si simplu foarte mult, fara a exista un motiv evident (alt exemplu: The Girl with the Dragon Tattoo -2011, care nu e sigur capodopera, dar asa am simtit cand l-am vazut).
Anyway, o sa fiu atent cu notele tale de 9.5 🙂
Nici eu nu intelegeam pana sa nu-mi spuna ieri doi prieteni de ce am dat doar 7,5 si eu stiam ca am dat alta nota. Cand am ajuns acasa am verificat si am modificat. O greseala asumata:) Bine, la fel ca si tine, eu dau notele din considerente subiective. Desi mi se spune ca imi asum un „merit” prea mare pentru ca nu sunt in masura sa dau note, eu ma incapatanez sa fac o notare filmelor. Dintre cele mai recente cronici am dat 9,5 pentru „Les Miserables”, „Life of Pi”, „What Dreams may Come”, „Changeling”…. Sunt filme care nu pot primit alta nota decat 10, cum e si exemplul clasicului amintit de tine Citizen Kane. Ajungem din nou, la impactul individual pe care un film il are asupra ta.
Cinefil - The Hateful Eight / Cei opt odioși - Andrei Ciobanu