CineAmator

Ii spunem bine ati revenit domului Calinescu. Nu, nu acel Calinescu. Avem in fata un prenume- Emil.  Imi place sa cred ca se simte bine in casuta mea pentru ca a revenit cu inca un articol. De data asta, ne vorbeste despre acele (rare) situatii cand unele filme nu ne plac. A nu se lua in considerare filmul din imagine pentru inscriere in acest capitol. Va doresc lectura placuta!

Ideea acestui articol imi venise mai demult, in urma nenumaratelor reprosuri ce mi se aduc cu privire la gusturile mele cinefile. Si la atitudinea mea generala legata de unele filme. El insa a fost influentat si de discutiile de la ultimul blog-meet. Nu voi vorbi in general despre gusturile cinefile, ci voi incerca sa raspund la intrebarea: Ce facem cand nu ne place un film?

Intrebarea este bineinteles pentru bloggeri, in special cei “cinefili”. Asadar, dupa parerea mea avem fix 3 variante:

1. Spunem ce avem pe suflet in legatura cu acel film. Daca noua ni s-a parut o prostie, de ce sa ne fie rusine? E o prostie, e o aberatiem, ce dracului ati vazut voi bun la el? Si tot tacamul. Avantaje: vei parea sincer (mai ales daca tu critici un film pe care l-ai vazut la o vizionare de presa, deci niste oameni te-au invitat, te-au “omenit” si tu le critici filmul distribuit de ei) si vei fi apreciat de negativisti, adica acei oameni care cauta numai lucruri negative. Si care apreciaza mai degraba un articol negativ, mai ales daca e presarat cu injurii. Marele dezavantaj este dat de faptul ca s-ar putea sa superi unii oameni. S-ar putea ca unii sa fi gustat acel film.
2. Varianta a II-a: nu scrii despre film. Pe romaneste: te faci ca ploua. Ai avantajul ca nu-ti mai faci dusmani (inutili ar zice unii) si ca nu-ti “manjesti” blogul cu chestii heitaresti. Eticheta de heitar e rusinoasa in orice context blogosferic. Marele dezavantaj este ca vei avea un blog plin de lapte si miere si va parea ca-ti plac toate filmele. Unii vor crede ca te uiti la 5 filme pe an si ca-ti plac toate. Credibilitatea ta va avea de suferit.
3. Vei incerca sa gasesti chestii pozitive acolo unde nu sunt. Tie ti-a displacut profund filmul, dar parca unii ar avea ce vedea la el. Scena cutare e luata dintr-o piesa de teatru, personajul ala mi-a displacut, dar nu pare atat de prost conceput. Nici regia nu e atat de proasta. Poti baga fraze de lemn de genul: “fanii genului vor aprecia acest film” , “filmul acesta nu este usor digerabil”, “filmul trebuie vazut de mai multe ori pentru a putea fi inteles” etc. Vei pastra tonul critic, insa vei avea grija sa precizezi de fiecare data MIE NU MI-A PLACUT.  Filmul nu e prost, doar ca nu ti-a placut tie. Bineinteles, ochiul tau critic a observat lucruri pozitive in el. Atat de multe incat pe cititor il va face curios sa vada filmul. Avantajul este ca nu superi pe nimeni. Te critica nitel cei care au apreciat filmul, insa nu se pot supara pe tine. Dezavantajul mare este ca s-ar putea sa injure niste oameni pe care i-ai facut sa piarda timpul cu acel film. Si, la dracu’, nu e un dezavantaj ca nu esti sincer? Sau sinceritatea e un pacat.
4. Mai ai si varianta a IV-a, pe care nimeni n-o recunoaste, dar imi pare ca este folosita la greu: scrii ce crezi ca ar vrea publicul sa auda. Daca toti lauda un film, tu nu-ti permiti sa-l critici. Nu conteaza ca tu n-ai inteles nimic din film. Ori ca ti s-a parut o pierdere de vreme. E posibil chiar ca tu sa nu-l fi vazut pana la capat. Sunt niste detalii. Publicul tau elitist si devorator de filme bune doreste sa vada cum filmul preferat e ridicat in slavi. Sau ma rog, asa ai tu impresia ca doreste. In acest caz tu ajungi in situatia de la punctul 2, dar e mult mai grav. Macar in acel caz impresiile pozitive sunt sincere. Aici nici nu mai stii ce filme ti-au placut si ce filme NU ti-au placut. Bine, mai e si posibilitatea sa critici un film doar pentru ca nu e bine sa-l lauzi. E rusinos sa lauzi comediile cu Adam Sandler, chiar daca tu te tineai de burta de ras in sala de cinema. Repet: publicul tau elitist gusta doar filmele bune. Ah, si tot aici mai e varianta de a fi vesnic nemultumit, tot nesincer. Pur si simplu crezi ca publicul tau vrea doar chestii negative asa ca faci praf toate filmele pe care le vezi.

Alegerea mea in majoritatea cazurilor este sa critic filmul. Sa-l fac praf, sa-l pulverizez. Si uneori ma mai si iau de fanii acelui film. Pur si simplu asa sunt eu: nu sunt critic literar, sunt blogger. Eu imi exprim parerea personala si subiectiva. Nu sunt critic literar, “recenziile” mele nu influenteaza niciun top. Si mi-as dori ca toate recenziile sa fie asa. Sa am siguranta ca acel om a fost sincer. Chiar cu riscul ca niste filme care mie-mi plac sa fie criticate. Dar sa fie criticate pe bune, nu pentru ca asa trebuie. Sau pentru ca asa au ei impresia ca trebuie.

Varianta a II-a o aplic si eu uneori. Dar asta pentru ca nu doresc sa scriu chiar despre orice film pe care-l vad. La ce filme aplic varianta numarul 2? Pai la cele MEDIOCRE, care nu au nimic care sa te incante, dar nici nu au ceva sa te enerveze. Sunt asa numitele filme de duzina, facute doar pentru a produce niste bani. A ignora insa orice film care-ti displace nu consider a fi o atitudine de incurajat. Eu vreau sa vad ce parere  are bloggerul X despre un anumit film. Daca n-a scris despre el inseamna ca nu i-a placut? Sau ca nu l-a vazut? Ar trebui cumva sa ghicesc?

Varianta numarul IV n-o aplic niciodata, iar varianta numarul 3 foarte rar. Si asta cand e vorba de filme nisate, unde intr-adevar recunosc ca s-ar putea sa nu fie genul meu. Doar ca precizez la sfarsit: S-AR PUTEA CA UNORA SA LE PLACA FILMUL.

Sunt curios acum voi ce atitudine aveti. Cum procedati cu filmele care nu va plac? Si de ce? Ati facut vreodata, fie si un pic, ce zic eu la punctul 4? Sau poate cunoasteti ori suspectati persoane care practica asemenea tip de blogging.

Inchei prezentandu-ma: Emil Calinescu sunt, posesor a 3 bloguri: http://emilcalinescu.eu/ , http://emilstudentulminune.wordpress.com/ si http://www.minunat.eu/ .