CineCronici, SF

Alita: Batttle Angel (2019) [CRONICA]

„This is just your body. It’s not bad or good. That part’s up to you.”

  • Titlu original/ tradus: Alita: Battle Anel/ Alita: ingerul razboinic
  • Regizor: Robert Rodriguez
  • Actori: Rosa Salazar, Christoph Waltz, Jennifer Connelly, Mahershala Ali, Ed Skrein, Ed Skrein, Keean Johnson, Jorge Lendeborg Jr., Eiza González
  • Gen: SF, Aventuri, Romantic
    Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 144 minute

La inceputul lunii decembrie aveam ocazia sa vad un extended preview al celui mai nou proiect James Cameron (producator), unul la care s-a lucrat mai bine de un deceniu si a fost continuat la regie de Robert Rodriguez. Rodriguez, care are printre altele proiecte ca „Desperado”, „The Faculty”, „Spy Kids”, „Sin City” sau „Machete” toate in acelasi stil atipic, complet diferite de ceea ce ar fi trebuit sa fie „Alita: Battle Angel” – cel putin judecand prin prisma materialului sursa, o serie de manga cu un subiect cyberpunk. Se bifeaza bine de tot fidelizarea subgenului si intra alaturi de „Mortal Engines”,” Blade Runner 2049″ si „Ready Player One” intr-o categorie exclusiva dintre cele mai recente reusite. Asta gratie acelor elementele cool care ies in evidenta: setting si viitor futurist, personaje care isi cauta identitatea, inteligenta artificiala, noua ordine sociala, cibernetica, revolutie tehnologica etc.

Suntem in anul 2563, la 300 de ani la razboiul „The Fall”, care a lasat Pamanul in ruine. In timp ce cauta printre gunoaile metropolei Iron City, un om de stiinta, Ido, descopera ramasitele unei femei cyborg cu un creier uman intact. Acesta o reconstruieste, ii da un corp si un nume, fara ca aceasta sa isi aminteasca ceva din vechea viata. Incercand sa descopere putin cate putin lumea in care s-a trezit, Alita se imprieteneste cu Hugo care, la fel ca multi altii din oras, viseaza sa ajunga sa traiasca in Zalem, orasul din cer, care graviteaza deasupra pamantenilor. Pe masura ce pune tot mai multe intrebari, Alita descopera ca aceasta este ultima dintre cei ca ea, o tanara care stapaneste o arta de lupta care a disparut de secole si ca are o tinta.

Ziceam atunci ca remarcam influente (ne)drepte care ma faceam sa compar scenele/scenariul Alita cand cu „Ghost in the Sheel” (inluenta comicsurilor japoneze si identitatea pierduta), cand cu „Whip It” (un sleeper-hit cu care pare sa imparta un joc similar cu mize nebunesti – Motorball). Senzatia a persistat de multe ori, dar din fericire filmul si-a creionat propriul univers. Desi uneori pare facut pentru un public tinta mai putin pretentios, iar media de varsta cat mai mica. Asta pentru ca replicile sunt puerile, alegerile protagonistilor fara rationament, iar multe secvente sfideaza orice judecata. Cu toate acestea, „Alita: Battle Angel” nu pretinde sa fie mai mult decat un adevarat show vizual, asta pentru ca efectele speciale sunt la un nivel superior. De la modul in care s-a surprins si redat personajul principal doar prin motion capture, pana la toate detaliile care au cretionat lumea post apocalitptica si antieroii care sunt pusi sa faca munca de detectiv intr-o societata gata sa izbucneasca (vezi orasul Zalem, in care multi isi doresc sa ajunga via „3%” sau misiunea inca de indeplinit ca la „Altered Carbon”).

In rolul principal apare Rosa Salazar, cunoscuta pentru aparitia din trilogia „Maze Runner”, interpreteaza prin motion capture eroina cyborg, una care seamana cu o papusa adusa la viata si care te va bantui prin ochii aia mari si blanzi (intentionata alegerea, ca sa nu uiti ca nu este complet umana). Dar si Christoph Waltz in rol de parinte ingrijoar, si Keean Johnson, ca love interest si promitator, de urmarit in alte proiecte. Ah, si Jennifer Connely apare putin, dar e ca un reminder ca nu a imbatranit deloc si ca ar trebui bagata din nou in seama.

Suparata pentru alegerea de a seta filmul asta ca o prima parte dintr-o serie, finalul nu multumeste. Dimpotriva, deschiderea pentru niste continuari pentru care nu ai certitudini deranjeaza. Obiectii asumate, in ciuda unor scene de actiune uimitor montate si a unor detalii care il pot face unul dintre cele mai bune SF-uri (se vede si simte senzational in format IMAX) – desi ai senzatia ca vezi doua productii divizate . L-am apreciat pentru directia noir implementata de regizor , pentru tehnicile vizuale (poate fi la fel de ambitios ca „Avatar” in contextul vremurilor trecute), dar si pentru dinamica sau imaginatia cu care te santeaza (fara sa fie perfect sau salvat in totalitate de asta).

Vizionare trailer Alita: Battle Angel:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.