CineAmator

” You don’t have a choice if you get hurt in this world, but you do have a say in who hurts you. I like my choices, I hope she likes hers. „

• Regizor: Josh Boone
• Actori: Shailene Woodley, Ansel Elgort, Nat Wolff, Laura Dern, Sam Trammell, Willem Dafoe
• Gen: Drama, Romantic
• Premii: niciun premiu, o nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 125 minute

Prima concluzie care te izbeste dupa derularea filmului, sau mai degraba cea care functioneaza mai bine in cazul meu, este confirmarea ca se pot face filme smart pentru adolescenti, renuntand la preocuparea pentru fantastic sau pentru povesti valabile ocazional. Dupa „The Perks Of Being a Wallflower” si „The Spectacular Now”, desigur cu mult dupa anumite romcom-uri ale anilor ’80, subgenul filme pentru adolescenti primeste impulsuri de resuscitare (inca cioplite cu o prea mare atentie), dar se contureaza incredere si stabilitate in stilul de abordare. Zdruncinand cateva stereotipuri filmul pare mai degraba preocupat sa fure lacrimile spectatorului si ingrijorarea pentru adevaratele aspecte ale inselatoriei sa fie uitate. In cazul meu asta nu este o neglijenta suparatoare. Pana la urma conventiile dragostei tinere dintre protagonisti nu ruleaza in aceiasi parametri: ajutorul este reciproc, similaritatile sunt la acelasi nivel, romantismul nu mai este atat de dulce pentru ca trebuie sa ciupeasca din cateva chinuri.

Audienta pentru care s-a creionat scenariul filmului pare a fi prezentat simptome de sensibilitate acuta. Poate de-aici si tratamentul pe care boala care face subiectul filmului, cancerul, sa fie mai degraba suportul si nu fundalul povestii principale. De altfel povestea de dragoste a protagonistilor nu este alterata de vreo diformitate (i)reala. Si trebuie sa precizez ca Shailene Woodley si Ansel Elgort au fost magulitori in multe ocazii. Fie pe rand, fie impreuna. Amandoi promit si trebuie sa ma declar increzatoare in perspectivele lor cinematografice. Au fost cu mult superiori distributiei mai mature si si-au revendicat cu decenta prezenta pe ecran. Au mimat boala si slabiciunea atat si cum ar fi trebuit.

 Hazel Grace Lancaster (Woodley) se lupta cu cancerul de la varsta de 13 ani. Augustus Waters (Elgort) este in remisiune si vine la un grup de suport pentru bolnavii de cancer pentru a-si sustine prietenul care va fi operat curand. Cunoscandu-se, cei doi leaga o prietenie naiva care se transforma curand intr-o melodrama a tinerilor. Si aici povestea insista sa faca din personajele sale ceva neconventional. Se reuseste asta, doar ca nu mai esti martorul istorisirilor trecute din viata celor doi, distingand elemente destoinice, asa cum se intampla in carte. Si filmul devine mai mult adaptare si mai putin ecranizare.

„The Fault in Our Stars” vine din urma cu un bagaj greoi de asteptari aruncate in spatele celor resposabili sa faca o diferenta. Si reuseste sa redea atmosfera filmelor de alta data. Implicand povestile de eroism fatarnic cu emotiile la scara umana, filmul manipuleaza si o face binisor si constient. „The Fault In Our Stars” poate fi pentru generatia de astazi ceea ce „Love Story” devenea in anii ’70 pentru publicul de atunci. Cumpatat in realitatea bolii (cu exceptia momentului de la muzeul Anne Frank), rezervat in relatarea durerilor suferinzilor (exceptie scena de la benzinarie), filmul pica testul la capitolul veridicitate. Cu toate astea, productia este una inteligenta si schiteaza tipare neconventionale de personaje care ridiculizeaza cu istetime propriile neajunsuri, invitand la hohote de ras. Zambete pentru care nu te simti vinovat.

Filmul intra in cinematografe din 13 iunie si este distribuit de OdeonFilm caruia ii multumesc pentru invitatie.

Rating autor: nota 9

Vizionare trailer: